Cum e viața cu un (Mac) laptop Apple

A trecut deja multă vreme de când dețin un laptop Apple. Am un Mac și pot să vă spun cum e să lucrezi pe un Mac. Ăsta e modelul pe care îl dețin. Intră și-l vezi.

Viața cu un MacBook e tare frumoasă. Vă zic din start. Plătesc rate și acum la el, dar nu-mi pare rău deloc. Să-ți iei un laptop Apple e genul de investiție pe care o faci și uiți de ea. Nu-ți pare rău de ea. Singurul lucru de care îmi pare rău este că nu mi-am luat un Mac mai devreme.

Ecranul e superb. Nu mai pot privi alte ecrane de laptopuri cu alți ochi. Retina Display e meserie. După ce lucrezi pe un Retina Display nu mai vrei altceva. Pur și simplu nu mai vrei să auzi de altceva. Treaba cu pixelii morți e o poveste. Nu există pixeli morți. Cel puțin nu a fost cazul la mine. Și la mine treaba cu norocul stă în felul următor. Pui într-un bol 9 bilețele cu numele meu și un bilețel cu numele tău. Dacă mă pui să trag la sorți voi nimeri numele tău garantat. Atât de norocos sunt.

Apoi, hai să vorbim de autonomie. Dacă folosești sistemul de operare cu care vine (Mac OS X), te ține bateria o zi întreagă. Nu mă ține bateria la telefon cât mă ține bateria la Mac.

Tastatura e incredibilă, touchpad-ul la fel. Pur și simplu îți vine să produci de pe el. Nu mai sunt la fel de îndrăgostit ca la început, dar chiar și cu trecerea anilor în casnicia mea cu Mac-ul, îl consider o soție inteligentă care știe să-ți facă toată poftele chiar și după ce flacăra s-a stins.

Software-ul de pe el nu e brici așa cum zic mactarzii pe forumuri, dar e sistemul de operare e mult mai stabil decât Windows (indiferent de versiune). La o simplă căutare pe Google vei observa că lumea caută cum să repare chestii pe Windows sau cum să facă diverse chestii pe Mac. Să facă, nu să repare. Aici e diferența. În concluzie, am crezut că îmi va fi greu să mă adaptez să lucrez de pe un Mac. Două zile a durat. În acest moment nu îmi mai imaginez viața fără Mac, iar dacă va fi să îl schimb (poate peste vreo 3 ani), tot Mac mi-aș lua. Până și șeful de la Google folosea până nu de mult tot un MacBook Pro. Asta zice ceva, nu?